MELANJ s. n. 1. (Franțuzism rar) Amestec, amestecătură. Cf. COSTINESCU, ALEXI, W. 2. Fir textil obținut din amestecul a diferite sorturi de fibre de lînă de culoare diferită sau din amestecul fibrei de lînă cu fibre sintetice ; p. ext. țesătură lucrată din astfel de fire. Filatură de melanj. LTR². Melanjurile se execută pentru ca, prin combinarea diverselor sorturi de lînă și de celolină sau de fibre sintetice. . . să se amelioreze calitățile firului. ib. ◊ (Adjectival) Firele melanj sînt folosite la fabricarea țesăturilor melanj, care nu se mai vopsesc după țesere. ib. – Pl.: melanjuri. – Din fr. mélange.