meleag sn [At: GANE, ap. DDRF / V: (înv) mil~ / Pl: ~uri / E: mg mellék] 1 Întindere de pământ, suprafață de teren, loc situat în imediata apropiere a cuiva sau a ceva Si: împrejurime, vecinătate. 2 (Pgn) Întindere de teren Si: pământ. 3 (Pgn) Cuprins al unei așezări omenești Si: ținut, loc. 4 (Pop; îe) A umbla ~urile A hoinări prin împrejurimi Si: a colinda. 5 (Îae) A cutreiera peste tot. 6 (Trs; Mol) Ținut depărtat greu de străbătut Vz coclauri. 7 (Pop; îe) A-i ști (cuiva) ~ul A-i cunoaște cuiva secretele, gândurile. 8 (Fig; rar) Domeniu de activitate științifică.