Definiția cu ID-ul 1277718:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÉMBRU, -Ă subst. 1. S. m. și f. Persoai care face parte dintr-o colectivitate (organIzată) ; fiecare dintre persoanele sau unitățile care alcătuiesc o grupare sau o organizaț socială, politică, culturală etc., considerată în raport cu acestea; (învechit) mădular (2). Cinstiții menzili bisericești și mirenești (a. 1 771 URICARIUL, I, 172. Traiul celui de a fi prim de membron al Divanului cel mare trebuie să fie știut de cinstit și înțălept (sec. XIX), ib. IV, 284/2. Ale soțietății membruri (mădulări). SȚ 30. Existența comitetului și numele membrilor trebuie a rămînea secrete. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 461. Membri a consiliului privat. CALENDAR (1851), IV/2. Un membru al societăței. ROM. LIT. 2601/10. Junii membri ai comitetului priimiră cu plăcere astă onorifică însărcinare. NEGRUZZI, S. I, 342, cf. PONTBRIANT, D. Tu care ești membrul Societății geografice din Podul Iloaiei, trebuie să cunoști partea asta de lume? ALECSANDRI, T. I, 425. Toți membrii votanți Academiei. MAIORESCU, CR. I, 345, cf. 331. Tu nu mai ești un om, nu mai ești memb) al umanității. CARAGIALE, O. VII, 256. În fiecare membru din familia sa descoperea calități nouă. AGÎRBICEANU, A. 263. Muma plîngea în broboada ei de mohair, pregătind cu țața Tinca, membră, în comitetul societății birjarilor, blidurile de doliu. KLOPȘTOCK, F. 78. Membru în consiliul de administrație. NOM PROF. 2. Membrii consiliilor populare. LEG. EC. PL. 131. Să lupte pentru unitatea Germaniei democrate și pașnice, membră activă a frontului păcii. CONTEMP. 1 949, nr. 16 10/2. La vîrsta de 39 de ani, Victor Hugo a fost ales membru al Academiei Franceze. SADOVEANU E., 227, cf. CAMIL PETRESCU, O. II, 475. Totul pare că se petrece undeva într-un ținut african, unde membrii unui trib ar îndeplini un straniu și primejdios ritual. BOGZA, C. O. 302. Zeci de mii de țărani muncitori sînt deputați ai sfaturilor populare, membri ai comisiilor organelor locale ale puterii, activiști ai organizațiilor obștești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2814. Noțiunea de progres. . . este strîns condiționată de gradul de dezvoltare intelectuală a membrilor societății. CONTEMP. 1963, nr. 883, 7/1. Dorința care unește pe toți membrii cercului este aceea de a cunoaște mai profund și mai amănunțit istoria patriei. GÎ 1963, nr. 690, 3/1. În rindurile membrilor de partid se primesc persoane care au împlinit vîrstă de 18 ani. SCÎNTEIA, 1965, nr. 6641. Membrii colectivelor de cercetare. ib. nr. 6678. Membrii delegației române la festival au fost prezentați publicului, ib. 2. S. n. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre; părțile exterioare articulate ale trupului omului sau al animalului, care formează organe: cu rol important în îndeplinirea unor funcții: de relație; (învechit și popular) mădular (1). Lipsindu-să de un membro [al corpului]. AMFiLOHiE, G. F. 314v/7. Tremurătura membrilor. DESCR. APE, 89/6, cf. BARASCH, M. III, 24/21. Membrele (mădularele) bine așezate și pulpele puțin cărnoase. FIS. 101/9, cf. COSTINESCU, LM. Hainele ei, umede de ploaie, se lipise de membrele dulci și rotunde. EMINESCU, N. 11. La glasul Surei, Leiba se ridică greoi de pe scaun, întinzîndu-și membrele obosite. CARAGIALE, O. I, 57. Cînd din vro întîmplare oarecare omul își pierde vrun membru, el poate să-l înlocuiască cu un alt membru artificial, construit în așa mod încît el poale să îndeplinească întrucîtva slujba membrului pierdut. BIANU, D. S. ◊ (La oameni) Membru superior (sau toracic) = mînă. Cf. BIANU, D. S. Membru inferior (sau abdominal) = picior. Cf. BIANU, D. S. La membrele inferioare se constată că piciorul drept este în extensie. PARHON, O. A. I, 265. ♦ (Rar) Cap. NEGULICI. ♦ (De obicei determinat prin „viril”) Penis. Cf. BIANU, D. S., DR. V, 312, MAT. FOLK. I, 685, ALR I 1103/394, 530, 805. 3. S. m. și (rar) n. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice ; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. Aceste trei figuri (cifre) să cheamă un membro de la period și în toate perioadele sînt doauî membri. AMFILOHIE, E. 8. Putem face ca ecuațiile să priimească toate transformațiile care lasă amîndouă membrele să fie de o potrivă. ELEM. ALG. 53/24. Fiecare din expresiile ce compun ecuația se numește membru. LAZARINI, M. 213/9. Numărul scris la stînga se numește membrul întîi al ecualităței și cel de-a dreapta, membrul al duoilea. CULIANU, A. 3. O proporție este corectă dacă productul membrilor interni este egal cu productul membrilor externi. I. PANȚU, PR. 9. O ecuație chimică e formată din doi membri care corespund celor două sisteme ale reacției chimice. CHIM. AN. CĂLIT. 20. 4. S. n. (Lingv.) Fiecare dintre părțile unei propoziții, unei fraze sau unei perioade. Singurul membru al propoziției absolut necesar pentru existența ei este predicatul. IORDAN, STIL. 276. Deplasarea unor membre ale frazei le dă acestora o anumită independență. VIANU, S. 120. – Pl.: (1) membri, -e și (rar, n.) membruri, (2, 4) membre și (rar, m.) membri, (3) membri și (rar, n.) membre. – Și: (învechit, 2, 3) mémbro s. n., (1) mémbron s. m. – Din lat. membrana, fr. membre. – Membro < it. membro.