MENAJA, menajez, vb. I. 1. Tranz. A trata cu atenție și îngăduință, a se purta bine, a proceda cu prudență și tact pentru a nu supăra pe cineva; a cruța. Să-ți menajez amorul tău propriu. C. PETRESCU, O. P.II 55. Unde aiurea și-ar mai bate capul un comandant să menajeze asemenea scrupuluri? REBREANU, P. S. 126. ◊ (Rar) A economisi. Vreau să fac un stoc mai mare de articole, ca să-mi menajez timp și pentru basmele mele. CARAGIALE, O. VII 126. 2. Refl. A-și cruța sănătatea, a se îngriji, a se cruța.