MENINGITĂ s. f. Boală (infecțioasă) care constă din inflamarea meningelor. Meningitis (inflamația pieliței ce se află împregiurul creierului). MAT. MEDIC. 169/2, cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. Meningita constă în aprinderea pelițelor cari învelesc creierul. BIANU, D. S. Ascultîndu-l pe filozof Cum se agită, suspină: of, of, o să capăt o meningită! V. ROM. octombrie 1954, 161. - Și: (învechit) meningitis subst., (formă coruptă) ameningítă (CV 1949, nr. 8, 8) s. f. – Din fr. méningite. – Pentru meningitis, cf. ngr. μηνιγγῖτις, germ. Meningitis.