MENÍU s. n. Totalitatea felurilor de mîncare servite la o masă¹ (I 2). Hotărîsem un menu vrednic de-un epicurean inteligent ca tine. CARAGIALE, O. VII, 307, cf. ALEXI, W. Era celebru în întocmirea măiastră a menuurilor. C. PETRESCU, Î. I, 5. Dă-mi voie să fac un menu pentru amîndoi. id. C. V. 64. Să facem. . . un menu demn de o asociație de scribi, i-am spus. V. ROM, noiembrie 1954, 152. ♦ Listă a felurilor de mîncare servite (într-o anumită ordine) la o masă¹ (I 2); foaie de hîrtie sau carton pe care sînt înscrise la un restaurant felurile de mîncare pregătite și băuturile existente, împreună cu prețurile respective, l i s t ă d e b u c a t e. Cf. ALEXI, W., V. MOLIN, V. T., DM. Meniu fix = masă¹ (I 4) servită la cerere (mai ales la prînz) într-un restaurant, alcătuită din feluri de mîncare al căror număr și ordine sînt stabilite zilnic de restaurantul respectiv și care, de obicei, are un preț relativ redus. - Scris și: (după fr.) menu. – Pl.: meniuri.Din fr. menu.