MEREMETISÍT², -Ă adj. (Învechit și regional) Reparat, refăcut; restaurat. Cf. PONTBRIANT, D. Palatul e atît de meremetisit, că nu se mai poate ști dacă e vreo aripă din cel vechi al lui Constantin Brîncoveanu, ori e o clădire durată din nou. CAMIL PETRESCU, O. II, 240. ◊ Fig. [Băieții] gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă, meremetisiți. MACEDONSKI, O. III, 50. – Pl.: meremetisiți, -te. – Și: (regional, prin metateză și haplologie) mitirisít, -ă adj. PAMFILE, A. R. 41. – V. meremetisi.