MEREÓR adv. (Prin Transilv.) Diminutiv al lui m e r e u (II 2); încet, încetișor, încetinel. Săracă inimă-ntreagâ, Cum o roade-o goangă neagră, Nu mi-o roade Cum se roade, Ci mi-o roade mereor, Ca să-și facă loc de dor. HODOȘ, P. P. 70. - Pronunțat: -re-or. – Mereu + suf. -or.