meritos, ~oasă a [At: CARAGIALE, O. I, 264 / V: ~tuos / Pl: ~oși, ~oase / E: merit + -os] (D. acțiuni sau realizările oamenilor) 1 Care are merite, fiind vrednic de prețuire Si: meritoriu (1). 2 Care este destul de bun, de reușit, de valoros Si: meritoriu (2). 3 Care merită să fie lăudat.