2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
merlină sf [At: DN3 / Pl: ~ne, ~uri / E: fr merlin] Frânghie subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, folosită la matisarea parâmelor.
MERLINĂ s.f. Frînghie subțire alcătuită din trei fire de in sau de cînepă răsucite împreună, folosită la matisarea parîmelor. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. merlin, cf. flam. maarline – frînghie de mare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
merlina vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: fr merliner] (Mrn) A coase grandeea de marginea velei cu ajutorul unei ațe rezistente.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERLINA vb. I. tr. (Mar.) A coase grandeea de marginea velei cu ajutorul unei ațe rezistente. [< fr. merliner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MERLINA vb. tr. (mar.) a coase grandeea de marginea velei cu merlin (1). (< fr. merliner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
merlina vb., ind. prez. 1 sg. merlinez, 3 sg. și pl. merlinează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F34) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT201) Surse flexiune: MDN '08, DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
merlină, merline / merlină, merlinurisubstantiv feminin
- 1. Frânghie subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, folosită la matisarea parâmelor. DN
etimologie:
- merlin DN
merlina, merlinezverb
- 1. A coase grandeea de marginea velei cu ajutorul unei ațe rezistente. DN
etimologie:
- merliner DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.