Definiția cu ID-ul 1286346:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MERSĂTÚRĂ s. f. (Rar) Mers1 (1). V. u m b l ă t u r ă, a l e r g ă t u r ă. Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. Să-i văd și eu mersătura, Cum, îmi calcă călcătura ! CIAUȘANU, GL., cf. GR. S. VI, 249. - Pl. : mersături. – Mers1 + suf. -ătură.