MESCHIN, -Ă, meschini, -e, adj. Lipsit de generozitate, legat de interese mărunte, egoist. Să nu discutăm problemele acestea. Sînt meschine. PAS, Z. I 95. Tovarășul ei n-o înțelegea. Era mic și meschin. Și ea rîvnea o viață de lumină și pasiune. SADOVEANU, O. VIII 100. Meschine interese ce-n mici inimi locuiesc. ALEXANDRESCU, M. 164. ◊ (Adverbial) E o consolare să știi că suferința ta individuală... nu se pierde meschin și izolată, ca un moft fără importanță pentru restul lumei. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Mic, neînsemnat. Nu vezi acolo decît pitulate și împrăștiate grămezioare de pămînt, ce se par a fi înălțate cu mîna omului, căci producerile naturei nu pot fi atît de meschine. HASDEU, I. V. 108.