meserie sf [At: GOLESCU, E. 226/23 / Pl: ~ii / E: mesereare] 1 Profesiune sau îndeletnicire care se bazează pe o muncă manuală calificată, desfășurată pentru a prelucra, a transforma diverse materiale Si: meșteșug (1), (reg) breaslă, (îrg) meșterie (1). 2 (Pop; îe) Celui cu ~ii multe casa-i este fără curte Cine se ocupă de prea multe lucruri deodată, nu realizează mare lucru. 3 (Îs) Școală de ~ii Școală în care se pregăteau muncitori calificați. 4 (Pgn) Profesiune de orice fel. 5 (Îla) De ~ Care s-a calificat sau s-a specializat într-un anumit domeniu de activitate. 6 Îndeletnicire. 7 (Îvr) Loc, atelier în care meseriașul își practică profesiunea Si: (reg) lucrătoare. 8 (Fam; cu valoare de superlativ; îe) Meserie! Se spune despre un obiect, o realizare etc. deosebite Cf marfă (16-17).