METODICÉSC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Metodic (1). Lucrare metodicească a hirurgului. VÎRNAV, L. 139^v/19. După vîrsta copilărească începea o mai desăvîrșită exerciție a duhului, învățîndu-l ceale dintîiu elementuri ale meșteșugurilor și ale științelor, încît cu această metodicească îngrijire desăvîrșa pe om întru toate. GOLESCU, E. 262/9. - Pl.: metodicești. – Cf. ngr. μετοδικός, rus. методицеский.