METODOLOGIC, -Ă adj. Care aparține metodologiei, care se referă la metodologie; (rar) metodic (2). Demonstrațiunea este o formă metodologică. MAIORESCU, L. 137. Problemele metodologice fiind mai grele și mai subtile decît toate celelalte, ele nu pot fi dezbătute cu toate elementele cerute decît în urma tuturora, PETICĂ, O. 474. Falșul comis de Costache și Antohi Sion . . . e foarte instructiv din punctul de vedere metodologic. BUL. COM. IST. I, 34. Concepția fonemului obține în lingvistica sovietică o importanță metodologică esențială. CV 1 949, nr. 9, 8. Scopul seminarului este de a da unele cunoștințe teoretice și metodologice. CONTEMP. 1 951, nr. 223, 1/3. Specialiștii considerau descrierea și delimitarea stilurilor drept obligație metodologică fundamentală a oricărei stilistici. L. ROM. 1 959, nr. 1, 71. Vom adăuga la lipsurile remarcate pînă acum unele de caracter metodologic, IL ianuarie 1 962, 58. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al metodologiei. E metodologic greșit să se trateze separat influențele latină, franceză, italiană asupra limbii noastre. S. C. ȘT. (Iași), 1 956, 9. - Pl.: metodologici, -ce. – Din fr. méthodologique, germ. metodologisch.