METODOLOGIE s. f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor folosite în știința modernă; știința despre metodă. Metodologia este partea logicei care arată regulele după care se întrebuințează formele elementare ale cugetării. MAIORESCU, L. 103. Metodologia este influențată de concepția filozofică generală, DER. 2. Ansamblul metodelor de cercetare folosite într-o anumită știință; (impropriu) metodă (3). Descoperirea naturii a dus nu numai la o metodologie, dar și la o metafizică. RALEA, S. T. III, 35. Învățătura marxist-leninistă despre caracterul obiectiv al legilor științei înarmează pe juriști cu o metodologie științifică. CONTEMP. 1 954, nr. 389, 5/5. Constatările în legătură cu evoluția generală a latinei orientale duc și la concluzii de metodologie, L. ROM. 1 959, nr. 1, 15. Între metodologia generală de cercetare și metodele particulare ale unei științe sau alta nu există nici o contradicție. cf 1 961, 439, cf. DER. – Din fr. méthodologie.