Definiția cu ID-ul 1302733:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

METRÓU s. n. Cale ferată urbană subterană, mai rar terestră sau aeriană, pentru transportul, în comun al persoanelor cu ajutorul unor trenuri rapide; (rar) metropolitan1 (2). Zece mii de adoratoare neconsolate sosite. . . cu automobile, cu tramvaie, cu bărci, cu metrouri și pe jos. C. PETRESCU, O. P. I, 23. La gurile stațiilor de metrou, furnicar de oameni. STANCU, U.R.S.S. 36, cf. 21. Pietonii. . . mai bucuros merg cu metroul. V. ROM. octombrie 1 954, 171. Stațiile metroului din Moscova sînt domuri, palate. CĂLINESCU, S. 339, cf. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4848. - Pl.: metrouri. – Și: (rar) metró s.n. – Din fr. métro.