MEȘTEȘUGAR, meșteșugari, s. m. Persoană care practică un meșteșug; meseriaș, meșter. Era mai bine înstărit decît meșteșugarii ceilalți. PAS, Z. I 145. Erau... amîndoi mari meșteșugari în meșteșugul lor. GALACTION, O. I 213. Însoțesc cu iubire pe meșteșugar la lucrarea mîinilor sale. ISPIRESCU, U. 26.