MIȘCĂTOR, -OÁRE adj., s. f., s. n. I. Adj. Care se mișcă (I 1, 2) sau dă impresia că se mișcă, care iese din starea de repaos, de imobilitate, care se deplasează, înaintează; mobil¹. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., COSTINESCU. Ostașul. . . își izbește calul său Peste codrii mișcători. ALECSANDRI, P. II, 15.Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate, Cînd plutești pe mișcâtoarea mărilor singurătate. EMINESCU, O. I, 130. Cîmpul mi se desfășură în valuri mișcătoare. DELAVRANCEA, T. 70. Mișcător un punct răsare. COȘBUC, P. I, 221. Departe de tot pe întinderea asta mișcătoare, neastîmpărată, un punct negru se desprinde. BART, S. M. 18. Unghiul mișcător al cocorilor se ștersese de pe cer. C. PETRESCU, A. 307. Prin lumina apei liniștite, apăru la o oarecare depărtare un punct mișcător. SADOVEANU, O. IX, 461. ◊ Avere mișcătoare = avere mobilă, v. m o b i l. Pe aceste monastiri, cu toate averile lor mișcătoare și nemișcătoare . . . , le-au dezbinat (a. 1785). URICARIUL, I, 105. Averile lor mișcătoare și nemișcătoare să se taie. NEGRUZZI, S. L, 232. Ai familie, copii, și ce avere ai, mișcătoare și nemișcătoare? CAMIL PETRESCU, O. II, 562. (Învechit) Pod mișcător = pod umblător, v. u m b l ă t o r. Spre Sibiu, se trece apa Oltului cu pod mișcător. GOLESCU, Î. 9. ♦ (Substantivat; familiar) Păduche. 2. (Învechit) Care stimulează sau determină o activitate, o acțiune etc. (Substantivat) Atotputernicul mișcător a binelui și a râului. MARCOVICI, C. 54/11. Dorința de a se sui pe treptele sociale. . ., mișcătorul cel mai puternic. GHICA, S. 231. Putere mișcătoare = forță sau energie mecanică. Cea mai bună dintre aceste mașine este cea englezească. . . care însă este foarte scumpă și cere o mare putere mișcătoare (a. 1840). DOC. EC. 739. 3. (Învechit, rar; despre oameni, colectivități) Care se ridică împotriva cuiva sau a ceva. V. r ă z v r ă t i t, r ă s c u l a t. Cf. M. COSTIN, ap. GÎDEi, 265. 4. F i g. Care impresionează, emoționează, tulbură (v. e m o ț i o n a n t), înduioșează (v. î n d u i o ș ă t o r). Toate dădeau clipelor acelora o măreție. . . mișcătoare. VLAHUȚĂ, R. P. 23. Ultima scrisoare a Sașei cuprindea o destăinuire din cele mai mișcătoare. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 156. II S. f. art. (Prin Transilv.) Numele unui dans popular și melodia după care se execută acest dans. Cf. VARONE, D. 116. III. S. n. (Regional) Una dintre părțile morii; tremurător (Davidești-Pitești). H IX 220. – Pl.: mișcători, -oare. – Mișca + suf. -( -ă )tor.