mișană sf [At: I. CR. III, 226 / Pl: ~ne / E: ucr мишанка] (Reg) Mănunchi de iarbă sau de grâne, pus de secerători ca semn despărțitor între două lanuri mai mari.

mișană, mișane, s.f. (reg.) legătură, mănunchi de iarbă, de grâu – ca semn despărțitor între lanuri.

MIȘÁNĂ s. f. (Regional) Legătură, mănunchi de iarbă sau de grîne, pus de secerători ca semn despărțitor între două lanuri mai mari. Cf. I. CR. III, 226, PAMFILE, A. R. 120. - Pl.: mișane. Cf. ucr. мишанка.