MIAZĂZI s. f. Sud. Luna albă, în miazăzi, trece lin prin singurătatea cerului. SADOVEANU, M. 129. La miazăzi, pe culmea de tufe ruginite, Se văd niște ocoale cu lungi șuri pentru boi. BELDICEANU, P. 62. Vîntul de la miazăzi Cu zăpadă se hrănește. ALECSANDRI, P. A. 189. ◊ Loc. adj. De (rar din, despre) miazăzi = meridional, sudic. Frumusețea ei de miazăzi... mă intimida și mă descumpănea! GALACTION, O. I 98. ♦ Lumea, popoarele de la sud. Miazănoapte și Miazăzi, Apusul și Răsăritul... s-au luat la luptă. RUSSO, S. 148.