MIC!¹ vb. IV. 1. T r a n z. și r e f l. (Cu sens dimensional) A (se) micșora (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., BARCIANU, V. Pe la Deda, ramurile munților se micesc și se prefac în dealuri. MOLDOVAN, Ț. N. 306. Haida lele să fugim Unde-om putea să trăim Că aicea nu-i de trăit Că satul ni s-a micit. DOINE, 267, cf. ALR II 2 501/310, 316. Dacă iei din ea se mărește; Dacă pui, se micește (Groapa). GOROVEI, C. 182. ♦ R e f l. A se gîrbovi, a se cocîrja. Pălinca . . . îi în bufet. . . – N-ajung pînă acolo, mîrîi bătrînă. Ori nu vezi că m-am micit? T. POPOVICI, SE. 250. ♦ Refl. (Maram.) A se închirci. (T r a n z.) Coarnele-i l'e-o rătundzît, Pâru-i l-o buzurluit, Pulpa i-o mnicit.. T. PAPAHAGI, M. 135. 2. Refl. (Cu sens durativ) A se micșora (II). S-a mai mńicit ziua. T. DINU, Ț. O. 137. 3. T r a n z. și r e f l. A (se) micșora (II). Ar fi cu necuviință, ba pot zice cu nedrept, de a mici pentru anul 1864 salariile amploaiaților. BARIȚIU, P. A. III, 239. 4. Refl. (Cu sens intensiv) A (se) micșora (IV). (T r a n z.) De n-aș mici eu în oameni durerile cele rele, N-ar mai suferi cu anii a răbda necazuri grele. PANN, P. V. II, 23/23. T r a n z. și refl. A (se) micșora (V 1).Cf. BARCIANU. - Prez. ind.: micesc. – V. m i c.