MÍCĂ¹ s. f. sg. (Învechit și popular, în l o c. a d v.) Într-o mică de ceas (ori, rar, de vreme) sau pe mică de ceas, pe țîcă pe mică, în mica ceasului etc. = a) într-o clipă, foarte repede, imediat; în foarte puțină vreme, într-un interval de timp foarte scurt; dintr-un moment în altul, din clipă în clipă, în orice moment. Să-și piardză viiața într-o mică de ceas. VARLAAM, C. 149. Atîta rămase din sarac într-o mică deceas. id. ib. 284. Curtea, domnească casele boierești, tot orașul, într-o mică de ceas, cenușă s-au făcut. M. COSTIN, LET. i, 294/30. Într-o mică de ceas au ridicat șanț. id. ib. 319/31. Încă n-ar hi sosind în Vavilon așa-m pripă într-o mică de vreame. DOSOFTEI, ap. GCR I, 256/8. Cale de 12 dzile ce au îmbiat într-o mică de ceas. id. V. S. decembrie 187^r/29. În mica ceasului. . . gîrle înluntrul și pe deasupra vasului izvorîră. CANTEMIR, IST. 157. Într-o mică de ceas acea vestită întru vitejie curte a craiului șvezesc venise la atîta cît zicea toți că s-au stins de pre fața pămîntului. AXINTE URICARIUL, LET. II, 165/3*2. Într-o mică de ceas au adunat din toată lumea pre apostol. ANTIM, P. 41. L-au răpit dentru adîncul mării și într-o mică de ceas l-au dus tocma în mijlocul bisearicii (a. 1 747). GCR II, 41/2. S-o întors Farcaș de la Ieși? - Ba-ncă nu . . . S-așteaptă să cadă pe mică pe ceas. ALECSANDRI, T. 1 478; Mă simt eu cum mă sfîrșesc pe mică pe ceas. id. ib. 1 640. Dar cum torcea? Pe mică pe ceas, dădea caierul gata. PAMFILE, DUȘM. 111. Într-o mică de ceas măria sa Vodă poate veni la Timiș. SADOVEANU, O. XIII, 96. Dau tatarii într-o mică de ceas. Au luat tot, s-au dus. id. ib. 265. Sătenii. . . se adunară într-o mică de ceas mic și mare. MARIAN, T. 189, cf. com. PAȘCA; b) (în forma pe mică pe ceas) la intervale dese, foarte des; mereu. Poroncele aceste nouă care curg pe nică, pe ceas. ALECSANDRI, T. 691. Ofițerii, pe mică pe ceas scoteau ceasornicele, unii le priveau lung, pe gînduri. SĂM. III, 683. Pataștele, legănate în pasul regulat al sanitarilor, pe mică pe ceas ieșeau din văi aducînd . . . trupuri zdrobite de tunuri. ib. IV, 215, cf. 433. De cînd l-a apucat frigurile, bea apă pe mică pe ceas. $PAMFILE, C. 47. – Și: mígă s. f. CIHAC, II, 194, DDRF, ALEXI, W. – Probabil lat. mica „fărîmă”. Cf. n i m i c a. – Pentru migă, cf. v. sl. мигъ.