MICȘORARE, micșorări, s. f. 1. Acțiunea de a (s e) micșora și rezultatul ei; reducere, scădere, restrîngere. Micșorarea unui spațiu. 2. (Învechit) Depresiune sufletească, descurajare, deznădejde; desperare. (În forma micșurare) Frica și micșurarea sufletului său, aruncîndu-l în niște trudnice gînduri i-au rădicat cu totul pofta mîncării. DRĂGHICI, R. 73. – Variantă: micșurare s. f.