MÍELEA, MÍA num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală, precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouă sute nouăzeci și nouălea și al o mie unulea. Cf. POLIZU, COSTINESCU. ◊ (Regional, cu amestec de forme): a) (forma masculină, precedată de art. „a” este folosită ca num. ord. f.) A mielea. ALR II 2 339/762, cf. 2 339/349, 762, 848; b) (forma feminină precedată de art. „a” sau „al” este folosită ca num. ord. m.) Hăl de-a mia. ib. 2 339/157. Cel de-al mia. ib. 2 339/605. Acela de al mia. ib. 2 339/362. ◊ (Regional, între articol și numeral intervine art. nehot. „o”) Cf. IORDAN, L. R. A. 306. Al o mielea. ALR II 2 339/2. Ăl a o mia. ib. 2 339/192. – Și: miilea num. ord. DL, DM. – Mie + le + a.