Definiția cu ID-ul 1327540:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIÉRȚĂ s. f. 1. (Regional, mai ales în Mold. și Transilv.) Măsură de capacitate pentru cereale sau pentru aite produse agricole mărunte, a cărei mărime variază, după regiuni și după epoci, între 2 litri și 110 ocale (echivalată uneori în greutate de la 8 kg la 200 kg); vas care are această capacitate; s p e c. măsură cu care se toarnă boabele în coș la moară. Îi vinea pe zi cîte o merță plină de bani. HERODOT (1645),79. Mnerță sau veadre sau alte măsuri hicleani, mai mici decît cum au fost obiceaiul. PRAV. MOLD. 9v/25. Dumi-trașco Vodă pus-au de au făcut mierța mare ș-au pus de au strîgat crainecul să nu cumpere nime [mălai] păn-în trei dzili. NECULCE, L. 84, cf. ANON. CAR. Merța să se facă la toate tîrgurile tot pe o măsură, adecă de 110 ocă (a. 1 776). URICARIUL, XIX, 352. Ca sămînța macului dintr-una o mie vor cădea, spre a cărora aleagere și la un loc culeagere nici mirțele, nici jicnițele vor agiunge. CANTEMIR, IST. 153. Rînduiala măsurilor, adecă merța, vadra de miere, vadra de vin, falcea de fîn (a. 1803). URICARIUL, IV, 202/2, cf. LB, POLIZU, BARONZI, L. 160, CREANGĂ, GL. 433, I. BRĂESCU, M. 68, PAMFILE, J. II, 154, N. A. BOGDAN, C. M. 66, 173. Din un spic, Un otic. . . Din o mînă, O mierță plină. f (1871), 249. Dar eu ție ț-oi lăsa Parale cu feldera Și talerii cu merța. ib. (1873), 214. Un blid ca o jumătate de mierță era plin de curechiu acru. RETEGANUL, P. I, 65, cf. VICIU, GL., ȚIPLEA, P. P. 112, GRAIUL, I, 474, VASILIU, C. 203. Ț-oi da bani cu feldera Șî aoru cu mnerța. T. PAPAHAGI, M. 92, cf. GREGORIAN, CL. 59. Șapte merniți măsura Tot de aur și argint, Ce n-am văzut de cînd sînt. L. COSTIN, GR. BĂN. 136, cf. ALR I 1 604, ALR SN I h 182, A V 15, 20, 31, VI 4. ◊ Mierța tîrgului (sau a orașului) = mierța legală, oficială. Au agiuns mirța tîrgului cea de 16 ocă de grîu 3 lei bătuți. N. COSTIN, LET. II, 39/1. (Glumeț) Se duse la boltă și-și cumpără. . . o pălărie cît mierța orașului. RETEGANUL, P. II, 78. ♦ Conținutul sau cantitatea de marfă corespunzătoare unei mierțe (1). 80 mirțe de grîu (a. 1588). CUV. D. BĂTR. I, 209/9. Dimineață aflară 200 de mierțe de fănină naintea porții. DOSOFTEI, ap. TDRG. Pe dzi numai o mierțe de pîine să mînca. NECULCE, L. 17. Fost-au pre atunce și o foamete mare în țară, cît agiunsese de să vinde mierța de pîine în Iași 10 lei. id. ib. 294. 2 mirțâ de ovăs (a. 1 700). IORGA, S. D. XII, 219. S-au tocmit să dea lui Taxis Craiului unguresc 10 mierță de bani. CANTEMIR, HR. 358. S-au cheltuit. . . 9 merță fănină ș-ar hi mai trebuit vo 2 merță, că n-au agiunsu (a. 1 738). BUL. COM. IST. IV, 72. 12 merte de grîu (a. 1 741). URICARIUL, XII, 272. Aosan Toader au dat o mirță de mălai (a. 1 774). IORGA, S. D. XII, 267. I-au rânduit. . . multă zăhărea pe sama ostașilor, de toată poarta cîte 6 florinți, 8 merțe de fărină, 8 merțe de ovăs. ȘINCAI HR. II, 276/15. [Sămînța de hrișcă] agiunge pe la noi pănă la 30 lei merța. I. IONESCU, C. 170/9. Merța de popușoi se vinde cu 12 lei. id. D. 187. Vrei sa-mi dai grîul cu 50 de lei chila și popușoiul cu 16 lei merța. ALECSANDRI, T. 953. Vă dau o mierță de sămînță de mac, amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. Pentru mine însă, numai două merțe de orz și două de ovăs a dat tata. id. A. 81. Dat-a merțe de grăunțe cît olariul i-a cerut. CONTEMPORANUL, III, 293. A luat de la curte doi poli și o mierță de păpușoi, ca să aibă cu ce-și scoate casa din iarnă. VLAHUȚĂ, O. A. 356. Îi dă o ferdelă sau o mirță de bucate. FRÎNCU-CANDREA, M. 112. Duceau două mierțe de porumb să le vîndă. REBREANU, I. 120. Puneți-mi dobîndă la zece mierțe de cucuruz și m-oi răscumpăra eu. SADOVEANU, N. F. 81. Ș-a făcut un colăcel. . . Nici mai mare, nici mai mic, Dintr-o mierță ș-un mertic. TEODORESCU, P. P. 153. Să-mi dați o merță de popușoi. ȘEZ. I, 190. Doi colaci Din patru saci Ș-o prescuri dintr-o mńerțî. VASILIU, C. 17. Spune-i, mîndruț, mîne-ta, Noi atuncea n-om lăsa, Cîn'mă-ta ș-a număra Grăunțele dintr-o mńerță. ARH. FOLK. VI, 178. 2. (Transilv., în construcția) De-a mierța = numele unui joc distractiv, jucat de tineri la priveghiul unui mort. Cf. MARIAN, Î. 199, PAMFILE, J. II, 154. 3. Compus: (prin Transilv.) mierța-pămîntului = numele unei specii de lichen (Cladonia pydata). Cf. ARH. SOM. XXIII, 462. – Pl.: mierțe. – Și: miérțe, miérliță (L. COSTIN, GR. BĂN. 136), mirță, mérniță, mériță (SCL 1 960, 604) s. f. – Din magh. mérce. – Meriță < scr. merica.