MIEZÓS, -OÁSĂ adj. 1. (Despre pîine, fructe, legume) Cu (mult) miez (III). Cf. LB, PONTBRIANT, D. Ei mănîncă mai cu seamă acea parte miezoasă a coceanului [de varză] ce nu se pune în putină la acrit. MANOLESCU, I. 297, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Rună-i pînea și miezoasă. PAMFILE, C. Ț. 224, cf. ALR II 4 032/102, ALR SN I h 202. 2. F i g. Bogat în conținut; substanțial, valoros, important. Cf. ȘĂINEANU, D. U. Convorbirea oaspelui [era] miezoasă și cuprinzătoare. M. I. CATAGIALE, C. 14. Are palma pietroasă, Privirea dreaptă, vorba miezoasă. DEȘLIU, D. 25. - Pl.: miezoși, -oase. – Miez + suf. -os.