MIGDALÁT, -Ă adj. (Mai ales despre ochi) De forma migdalei; alungit, codat. Cu ochii albaștri migdalați, umezi, buni și limpezi, puși sub niște arcuri de sprîncene subțiri. DELAVRANCEA, T. 222, cf. HEM 1 489. Era pe atunci un băiețandru subțire, cu ochii migdalați, cu părul buclat și cu buzele întotdeauna umede. C. PETRESCU, S. 109. O domniță necunoscută, din alt veac, cu rochia grea de brocart și cu ochi migdalați. id. R. DR. 65. O presimțire de lacrimi muia ochii ei migdalați. GALACTION, O. A. I, 225. Migdalați, puțin pieziș, arătau ochii bunicii. STANCU, D. 7. Avea ochi migdalați, verzi-gălbui și o gură ca un cioc de rață. T. POPOVICI, S. 173. O privire pătrunzătoare, izvorîtă din ochii negri, migdalați. SCÎNTEIA, 953, nr. 2 787. – Pl.: migdalați. – De la migdală.