MIJLOCI, mijlocesc, vb. IV. Tranz. A interveni, a stărui (pe lîngă cineva în favoarea cuiva) pentru a obține ceva. V. intermedia. Tudoran... mijlocise ca răzeșul Oarță să fie deodată dăruit cu hîrtii de boierie. SADOVEANU, P. 223. Arhiepiscopul. mijloci a se trămite împotriva acestei țări armate numeroase. ODOBESCU, S. I 4 Mă rog că dacă spatariul Alecsandri are să vie cu adevărat în Franția, apoi mijlocește ca trecînd prin Liunevil să mă ia și pre mine la Paris. KOGĂLNICEANU, S. 65. ♦ A pune la cale, a înlesni. Ar trebui însă ca să mijlocești a avea un căpitălaș, de care vom avea trebuință în alte ocazii. GHICA, A. 303. Deputații erau porunciți de Tomșa ca, neputînd înturna pre Lăpușneanul din cale, să-și urmeze drumul la Constantinopol, unde prin jalobe și dare de bani, să mijlocească mazilia lui. NEGRUZZI, S. I 142. Văzduhul curat dintr-acea zi... i-au mijlocit îndreptarea sănătății. DRĂGHICI, R. 139.