MIMICĂ s. f. Arta de a înfățișa, de a exprima prin gesturi, dar mai ales prin mișcarea mușchilor feței, sentimente și idei; p. ext. expresie a feței, mină². Richard, în timpul mimicei lui Danton, mai așteaptă încă, nehotărît. CAMIL PETRESCU, T. II 616. Jucau un feli de horă... cu o mimică foarte vioaie. CONTEMPORANUL, IV 140. Impresarii noștri se făcură profesori de declamație și de mimică. NEGRUZZI, S. I 343.