MINCIOG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un cerc prevăzut cu o prăjină drept coadă și folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu undița; ciorpac. (Atestat în forma regională mingioc) Cînd e dragostea mai dulce Ia mingiocul și se duce. Și se plimbă prin ostrețe. TEODORESCU, P. P. 305. – Variantă: mingioc s. n.