Definiția cu ID-ul 1328770:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MINEI1 s. n. Carte bisericească ortodoxă cuprinzînd 12 părți (pentru cele 12 luni ale anului), în care sînt indicate, pe luni și pe zile, slujbele religioase. V. m i n o l o g h i o n. 12 mineae (a. 1588). CUV. D. BĂTR. I, 196/8. Să citești în mineu la oct. 14 viața ei. . . petrecută în mare dumnedzeire. M. COSTIN, ap. GÎDEI, 315. D[A]mn[e]dzăiască și sv[i]ntă carte scoasă de pre greceaște. . . din 12 miniae a sv[î]ntei besearici. DOSOFTEI, ap. GCR I, 251/13. Ce să cîntă cînd iaste slava sf[î]ntului la mineai. MINEIUL (1 776), 196v1/30, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Arăt ce fel de cărți să fie: 2 tacîme minie de lună (a. 1818). IORGA, S. D. XII, 175, cf. LB, POLIZU. Am găsit. . . un volum . . . coprinzînd mineiul pe luna decembrie. ODOBESCU, S. I, 460, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. A strîns desigur partea cea mai însemnată din cele douăsprezece mineie. IORGA, L. R. 183. - Pl.: mineie. - Și: minéu s. n. – Din slavonul миней.