MINOLÓGHION s. n. Carte bisericească ortodoxă în care sînt cuprinse viețile sfinților înșiruite în ordinea zilelor lunii. V. m i n e i¹, s i n a x a r. Minologhion, ce să zice sănăcsar, ales pe praznici împărătești și pă sfinți mari (a. 1 729). CAT. MAN. II, 70, cf. ȘĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D., DL, DM. Pl.: minologhioane. – Și: (învechit) minológhiu (ap. GÁLDI, M. PHAN. 210), minológion (ALEXI, W.), menológion (ENC. ROM.), menológiu (SCRIBAN, D.), menológ (COSTINESCU) s. n. – Din ngr. μηνολόγιον.