Definiția cu ID-ul 503138:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mintean (mintene), s. n. – Surtuc, haină. – Mr. mindan. Tc. mintan (Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1571; Ronzevalle 165); mai puțin probabilă der. din mag. mente (Cihac, II, 515).