MIOPÍSM s. n. (Rar) Miopie. Unele persoane sînt nevoite de a apropia obiectele la o distanță mai mică decît aceea a visiunii distincte, pentru a le videa cu claritate. Acest defect al vederii, se numește miopism. PONI, F. 392. Noi tîrgoveții, noi oamenii subțiri, noi cei cu idei înaintate. . . noi micii despoți . . . noi, al cărora prezbitism sau miopism se uită cu despreț prin stecla ochelarilor. HOGAȘ, DR. II, 172. - Pronunțat: mi-o-. – Din fr. myopisme.