MIRACULOS, -OÁSĂ adj. 1. Care este (sau pare a fi) rezultatul unui miracol, produs printr-o minune (1); minunat, uimitor, extraordinar, (învechit) minunat (1). Cf. NEGULICI. Fenomene miraculoase. BARASCH, M. III, 90/6. Vor avea lectorii noștri cel puțin o idee asupra acelor miraculoase fenomene. ISIS (1859), 58^x/22. Freamătul fluviului-rege le aducea răsunetul miraculoaselor fapte ale lui Ion Vodă? HASDEU, V. 129, cf. MAIORESCU, CR. I, 99, II, 83. Iar pe ierburile stepei, un palat miraculos îl vei face, ca prin farmec, dintr-odată să răsară. MACEDONSKI, O. I, 30. Toată ființa ei i se părea un vis miraculos. VLAHUȚĂ, D. 200. Tiparul. . . e unui dintre ceie mai miraculoase fenomene ale naturii. C. PETRESCU, C. V. 192. Aici, la fereastra lui. . . se întimplă un lucru miraculos. SEBASTIAN, T. 365. A avut loc un fenomen miraculos. BOGZA, Î. 458. ◊ (Adverbial) Iată. . . putregaiul trupesc și sufletesc prefăcindu-se și înflorind miraculos. GALACTION, O. 237. Gospodărie moldovenească, miraculos răsărită în Popa Nanul bucureștean. TEODOREANU, M. II, 54. ◊ (Substantivat) O credință fără margini și o putere suprafirească îi ridicară de la cele cu putință la cele miraculoase. GALACTION, O. 199. ♦ (Substantivat, m. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. În „Făt-frumos, fiul iepei” e numai miraculos și bucata nu are valoare decît numai pentru limbă, IBRĂILEANU, S. 150. Este cunoscută înclinarea pentru miraculos, pentru neobișnuit, a micului cititor, contemp. 1 950, nr. 183, 8/3. Miraculosul... se îmbină cu unele date concrete. LL I, 2..Care are efecte excepționale, care face minuni; minunat (2). Ridică în lumină paharul . . . cu o luare aminte și o înduioșare de savant, examinînd un elixir miraculos, C. PETRESCU, î. I, 5. Îl învie, dîndu-i să bea un lichid miraculos, LL I, 96. – Pl. : miraculoși, -oase. – Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um.