mirui¹ [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 54^v/9 / V: (nob; cscj) ~ia / Pzi: ~esc, (reg) mirui / E: slv мировати] 1 vt A unge cu mir¹ (1). 2 (Rel) A unge pe frunte cu mir¹ (2). 3 (C. i. domnitori, clerici etc.) A consfinți în funcție, ungând fruntea cu mir¹ (2). 4-5 vtrp (Pex) A împuternici pe cineva. 6 vt (Fig, fam) A lovi pe cineva în frunte sau la cap, pentru a-l ucide. 7 vt (Fig, fam) A omorî.