mirui¹ vb. IV. tr. I 1 (relig. creștină; compl. indică oameni) a unge. Preotul miruiește credincioșii prezenți la slujbă cu untdelemn sfințit. 2 (compl. indică domnitori, clerici etc.) a unge, <înv.> a pomăzui. Mitropolitul l-a miruit episcop. 3 (jur.; înv.; compl. indică oameni) v. Abilita. Andosa. Autoriza. Delega. Împuternici. Învesti. II fig. (fam.; compl. indică oameni) v. Asasina. Cosi. Desființa. Executa. Omorî. Suprima. Ucide.