MISTERIOS, -OASĂ adj. 1. Care este necunoscut, neînțeles sau greu de înțeles, care conține lucruri, necunoscute, de neînțeles sau greu de înțeles, care este plin de mister (2); tainic, ascuns, (ieșit din uz) misterie. Cf. NEGULICI, STAMATI, D., POLIZU. O singură ferestrică ce sloboade o rază misterioasă pe o icoană. . . luminează acest loc. NEGRUZZI, S. I, 215. Am să vă confes un ce misterios. ALECSANDRI, T. I, 284. Totul ni se părea un vis misterios. BOLINTINEANU, O. 265. Era un vis misterios Și blînd din cale- afară. EMINESCU, O. I, 185. În Lara, un amestec misterios domnește, Și binele cu râul în el se contopește. MACEDONSKI, O. I, 265, cf. 9, ALEXI, W. Natura, mai ales cînd e misterioasă, cheamă de obicei în imaginația d-lui Sadoveanu trecutul. IBRĂILEANU, S. 35. Acum, cînd totul s-a sfîrșit de mult, Clnd am pierdut din mînă Misteriosul fir. . . Privesc de-aicea astrul. CAMIL PETRESCU, V. 27. Nu era decît o misterioasă icoană din viitor. GALACTION, O. 323. Merge spre raftul cu cărți, ia de acolo volumul misterios. SEBASTIAN, T. 289. Pășeam încet prin mijlocul misterioasei frumuseți, prin liniștea aceea de somn dulce, prin mireasma fină care izvora ca din potire necunoscute. SADOVEANU, O. IV, 175, cf. id. E. 133. Din acel misterios și depărtat București, veneau și cercetau munții o sumedenie de domni. STANCU, R. A. III, 17. De ce nu m-a înghițit o moarte misterioasă . . . ca pe sărmanul și hulitul venetic? DEMETRIUS, A. 164. ◊ (Adverbial) Cadrele-aurite ce de păreți sint prinse Sub palidă lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. 3. 2. (Despre ființe și manifestările lor) Care ascunde un mister (2); despre care nu se știe (aproape) nimic, necunoscut; care este înconjurat (sau care se înconjură) de mister, enigmatic. Cf. NEGULICI. lată aceea ce ne va lămuri asupra misterioasei dame. NEGRUZZI, S. I, 45, cf. II, 9. Astăzi cunosc acest secret tot atât de puțin precum îl cunoșteam la prima aparițiune a misteriosului mesager. FILIMON, O. I, 330, cf. 135. În leagăn de matasă gangurul misterios Cu privighetoarea dulce se îngînă-armonios. ALECSANDRI, P. III, 48, cf. I, 129, id. T. I, 253. Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui lui, el ședea în casa preotului bătrîn. EMINESCU, N. 39. Umbra severă a bâtrînului preot păgîn. . . Asemenea ființă misterioasă nu poate apărea decît. . . poeților. SADOVEANU, O. XII, 10. Ce tot spune? întrebă Aglae, intrigată de misterioasele lui vorbe. CĂLINESCU, E. O. II, 300. ◊ (În context figurat) Arama sfîntă va răsuna în aer chemînd pre credincioși la rugăciune și va spune în graiul său cel misterios lăudata faptă a săracului cerșetor. NEGRUZZI, S. I, 253. ◊ (Adverbial) Pristanda iese misterios din cabinetul primarului. CARAGIALE, O. VI, 133. ◊ (Substantivat) Nu mai faceți pe misterioșii. CĂLINESCU, E. O. II, 115. - Pronunțat: -ri-os. – Pl.: misterioși, -oase. – Din fr. mystérieux.