MÍSTRU s. m. (Învechit, rar) Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc. (din evul mediu); persoană care purta acest titlu. V. m a e s t r u² (3). Acea întăritură și pecete aduseră misirului sau ocîrmuitorului crijacilor (sau să zicem romănește crucișar) în Ierusalim. N. COSTIN, LET. I 11/30. - Pl.: ? – Din pol. mistrz (mai vechi mistr).