MISTUIALĂ s. f. 1. (Astăzi rar) Mistuire (1). Starea cea mai sănătoasă. . . după odihna somnului și după mistuiala bucatelor. PISCUPESCU, O. 139/1, cf. POLIZU, COSTINESCU. ◊ E x p r. (Regional) A nu-și avea mistuială = a nu avea liniște, pace, odihnă. Nu ți-ai avea tu mistuială, Cum ne-ai scos pe noi din țară. BÎRLEA, B. 8. 2. (Regional) Stomac (Țigănești-Turnu Măgurele). ALRM I/I h 66/900. Mistui + suf. -eală.