MITÁRCĂ s. f. (Regionaî, mai ales prin Transilv.; și în sintagmele mitarcă pietroasă PANȚU, PL.) Mînătarcă (Boletus edulis). Cf. PANȚU, PL., H II 44. Este ca o mitarcă, se spune despre un om lipsit de energie, moale în mișcări. Cf. COMAN, GL. ◊ Mitarcă grasă = pitarcă (Boletus scaber). PANȚU, PL. - Pl.: mitărci. – Cf. p i t a r c ă.