Definiția cu ID-ul 1330067:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MITITIOC, -OÁCĂ adj. (Maram.) 1. Mititel (I 1) Cf. BUL. FIL. VII-VIII, 95, LEXIC REG. 2. Mititel (I 1). Pasăre galbănă-n floc, Rău mń-ai cîntat de năroc De cînd eram mititioc T. PAPAHAGI, M. 38. Care prunc n-are noroc, Da să moară mititioc. ȚIPLEA, P. P. 39, cf. FOLK. VI, 185. - Pl.: mititioci, -oace. – Mitit[el] -f suf. -(i)joc.