MITOCĂNESC, -EASCĂ adj., s. f. Adj. De mitocan, al mitocanului; p. e x t.. grosolan, mojicesc; vulgar. Gesturi mitocănești. LM, cf. DDRF, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D U. Apucături mitocănești. ap. TDRG. Cumnata sorbea cafeaua. . . cu fluierături mitocănești, plescăindu-și ilimba de cerul gurii. KLOPȘTOCK, F. 210. 2. S. f. (Mai ales. art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. BARONZI L. 92, DDRF, VARONE, D. ,116,. – PI,: mitocănești -.Mítocan + suf. -esc.