MITRALIÁ vb. I. T r a n z. A supune (un obiectiv) tirului de mitralieră. (F i g.) Lascaris continua să-l mitralieze: – Îți semnez două polițe de cîte cinci sute de mii. EFTIMIU, N. 53. ♦ I n t r a n z. (Rar) A trage cu mitraliera. (F i g.) Dactilografele . . . mitraliau la mașina de scris. BENIUC, M. C. I, 244. - Pronunțat: -li-a. – Prez. ind.: mitraliez. – Și: (rar) mitraiá vb. I. COSTINESCU. – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.