MIXTÚRĂ s. f. 1. Substanță, material etc. provenite din amestecarea mai multor substanțe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. Această mixtură se distilează. AR (1 829), 176²/2. Amestecătura (mistura). CORNEA, E. I, 16/2, cf. NEGULICI, STAMATI, D., COSTINESCU, BIANU, D. S., DT, DER. 2. (Livresc, de obicei depreciativ) Amestec de elemente eterogene; amestecătură, (rar) mișmaș. Tabloul din urmă e o amestecătură de panteism, misticism și fatalism, o mixtură metafizică nemțească, în care poetul îneacă tot înțelesul tablourilor dintîi. GHEREA, ST. CR. I, 94. – Pl.: mixturi. – Și: (învechit) mistúră s. f. – Din lat. mixtura, fr. mixture. – Mistură < it. mistura.