MIZERABIL, -Ă adj. 1. Care se află într stare (materială sau morală) vrednică de plîns, jalnică, nenorocită; care inspiră milă¹, compătimire; (livresc) mizer, (învechit) mișel (I 1) (învechit, rar) mesericos. Ajunse. . . sclavul mizerabil Al fratelui său însuși. HELIADE, O. 386. Condițiunea mizerabilă a populațiunii agricole a Moldovei merită cu atît mai mult atențiunea. KOGĂLNICEANU, S. A. 160. S-ar putea gîndi că muma sa este o mizerabilă birtășiță. MACEDONSKI, O. II, 411. ◊ Care denotă situație foarte proastă, vrednică de plîns (livresc) mizer; cu aspect urît, sărac, stare proastă, sărac, sărăcăcios. Lîngă acest dulap era un mizerabil pat de scînduri. FILIMON, O. I, 102, cf. 300. Intrăm în micul și mizerabilul port. BOLINTINEANU, O. 291. Plouă. . . Pe-un tîrg mizerabil De glod și coceni. BACOVIA, O, 120. Circiuma lui Leiba Țudic îl aștepta, mizerabil sub acoperișul ei de șindrilă muced. C. PETRESCU, A. 446, cf. id. C. V. 243. ♦ Neînsemnat, neglijabil (ca proporții, ca valoare) Și un miserabil gram de arseniu vă doboare. I. NEGRUZZI, S. VI, 157. O biată planetă mzerabilă, pe lîngă care marile stele trec fără s-o vadă. SEBASTIAN, T. 318. 2. De calitate foarte proastă. Versurile ce scrii sînt rele, – ce zic rele? ele sînt mizerabile. MACEDONSKI, O. III, 112. Teza d-tale. pe treilea, la cosmografie, este mizerabilă. SEBASTIANT, T. 212. 2. Ticălos, nemernic, infam, Se arata lumei în mizerabila și urîcioasa nuditate a sufletului său celui mic. FILIMON, O. I, 98. Dușmani neputincioși . . . voiau a-i răpi sau toată gloria sau partea-i cea mai frumoasă, împăunîndu-se ei înșiși cu mizerabilul plagiat de pene strălucite. HASDEU, I. V. 214. Demnitățile cele mai înalte se dară acelora ce promiteau a servi mai avantajos acea politică mizerabilă. BOLINTINEANU, O. 424. Cumpărară prin această supunere admirabilă, dacă n-ar fi mizerabilă. . ., blidul de linte al concesiunilor. IORGA, L. II, 56. Toți au ceva comun, prin care sînt și mizerabili și ridicoli. IBRĂILEANU, SP. CR. 233. (F i g.) Și se uită, și se uită mizerabilul destin. MACEDONSKI,O. I, 29. Știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă. TOPÎRCEANU, S. A. 70. ◊ (Substantivat) Privește, mizerabile, crimele tale. FILIMON, O. I, 104. Un mizerabil persecută de moarte pe o pereche de tineri. CARAGIALE, O. I, 11. Parveniți fără rușine, mizerabili ce la cîrmă Faceți salturi de paiațe. MACEDONSKI, O. I, 97, cf. II, 159. Izbucnește în strigătul „mizerábile” și turbat se aruncă asupra lui. GHEREA, ST. CR. I, 351. Să le trag și eu cîte o palmă la toți mizerabilii! MIRONESCU, S. A. 25. Vai ce mojicie! Mizerabilul l Doamne, cît sînt de nenorocită! BRĂESCU, V. 5. - Pl.: mizerabili, -e. – Din fr. misérable.