Definiția cu ID-ul 1333280:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MLÁCĂ s. f. (Ban., Transilv.) Loc apătos, mocirlos; mlaștină, smîrc. Sleamea mlacilor (a. 1556). CUV. D. BĂTR. I, 244/13. De aci să întoarce spre Haref.. . pîn' în mlaca Stanii (a. 1751). IORGA, S. D. VII, 38, cf. ODOBESCU; S. III, 179, L. COSTIN, GR. BĂN. 138, CHEST. II 70/8, 73/8, 11, IV 63/172. - Pl.: mlaci. - Și: măclă s. f. ALR I 396/180. – Din bg. млака, scr. mlaka.