MLÁJĂ s. f. 1. Numele mai multor arbuști : a) (și în sintagmele răchită de mlajă, PANȚU PL., răchită mlajă, id. ib răchițică mlajă, id. ib.) arbust din familia salicaceelor, cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile rîurilor; lozie, răchită, răchită albă, răchițică albă (Salix viminalis). PANȚU, PL. ; b) răchită albă (Salix incana). id. ib.; c) (regional) răchită roșie (Salix purpurea). id. ib. ; d) răchită (Salix fragilis). id. ib. Trecură pe la marginea satului, prin desiș mărunt de mlajă, și dădură de o apă îngustă și limpede, frămîntînd argint pe prund și clocotind cu murmur dulce. SADOVEANU, O. III, 189. 2. (Cu sens colectiv) Tufiș sau pădurice de mlajă (1) sau, p. g e n e r., de salcie; mladă (2). În mlaja de pe prunduri, o pasăre de noapte fluieră deodată un viers. . . Freamătul sălciilor se potoli. C. PETRESCU, S. 35. Decît să stăm degeaba lîngă ghizunie, mai bine slobozim copoii în stuh și-n mlajă, devale. SADOVEANU, O. VI, 637. 3. (Adesea cu sens colectiv) Ramură tînără de mlajă (1) sau, p. g e n e r., de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, al leselor etc., sau la legatul viței de vie. Legatul cu mlaja a vițelor se întrebuințează la ridicat și la încordit. Legatul cu mlaja de tei este cel mai bun; iar cu mlaja de salcie este cel mai economic. I. IONESCU, P. 250. Coșurile sînt împletite din mlajă. ANTIPA, P. 59. Prin unele părți, în loc de scoarță se întrebuințează niște lese sau coșuri împletite din mlajă de tei sau răchită. PAMFILE, I. C. 135. Mergeau într-o trăsurică ușoară, cu coșul din mlajă împletită, vopsită galben. SADOVEANU, O. V, 127. Presvitera Olimbiada. . . avea într-o corfă de mlajă petrecută în cotul mînii stingi cele de trebuință lucrării sale. id. N. P. 45. Butucii de vie . . . primăvara scoțîndu-se din pămînt, fiind îngropați toamna, se ridică la arag legîndu-se cu mleji. H. III 3, cf. XII 216. Vîrșa îi împletită din mlajă (nuieluși.). ȘEZ. IV, 115. Butucu-l legăm di haraz' cu mlajî de răkiț. A IX 2. – Pl.: mlăji și (regional) mleji. – Și: (regional) mleájă s. f. PAMFILE, I. C. 69. Sg. refăcut din pl. mlăzi (al lui mladă).