MLAJĂ, mlăji, s. f. Arbust din familia salicaceelor, cu frunze cenușii-verzui, care crește prin prundișuri și prin zăvoaie și ale cărui ramuri subțiri și flexibile sînt întrebuințate Ia împletitul coșurilor, la legatul viei etc. (Salix viminalis). Trecură pe la marginea satului, prin desiș mărunt de mlajă. SADOVEANU, O. I 522. ◊ (Cu sens colectiv) În mlaja de pe prunduri, o pasăre de noapte fluieră deodată un viers. C. PETRESCU, S. 35. ♦ (Cu sens colectiv) Ramurile arbustului descris mai sus: p. ext. vițele altor plante servind la legatul viei. Mergeau într-o trăsurică ușoară, cu coșul din mlajă împletită, vopsită galben. SADOVEANU, O. IV 382. Vițele de vie ale unui butuc se leagă cu mlajă. I. IONESCU, P. 249. Vîrșa îi împletită din mlajă. ȘEZ. IV 115.